Turismul ecumenic a cunoscut o dezvoltare importantă în   zonă, o serie de biserici datând din sec. XIV – XVIII sunt adevărate piese reprezentative ale arhitecturii specific locale.

      Tradiția populară afirmă că, înainte de anul 1300, exista în Năsăud o bisericuță din lemn, clădită "sub Creastă", în jurul căreia s-ar fi constituit și cimitirul satului. În 1850 s-a pus fundamentul unei noi biserici greco-catolice, terminată în 1882 (an gravat pe cele două turnuri) și sfințită în octombrie 1884. Din 1948 a devenit biserica ortodoxă, astăzi catedrală. Din 1893 începe și organizarea unei parohii otodoxe, iar din 1930 lucrările la Biserica Ortodoxă și casa parohială. Pe lângă aceste biserici, în Năsăud mai există o biserică romano-catolică, biserica lutherană, o biserică baptistă și una penticostală.  

Catedrala Ortodoxă „Sfântul Nicolae”, Năsăud. 

Înainte de anul 1300 exista în Năsăud o biserică mică de lemn, făcută de egumenul Partenie de la Mănăstirea Voroneţ. În anul 1460 s-a construit la Năsăud o bisericuţă din piatră, tot mică şi se pare fără turlă având o clopotniţă. Această biserică nu a rezistat invaziei tătarilor din anul 1717. Pe 1 mai 1850 s-a pus temelia bisericii mari - Catedrala. Devizul bisericii a fost întocmit de către inginerul Lindopol din Bistriţa în anul 1865, dar lucrările efective au început în anul 1880. Pe data de 12 iulie 1880 s-a sfinţit piatra fundamentală iar construcţia efectivă a durat 5 ani. În cursul anilor biserica a fost zugrăvită în exterior, pictată şi resfiinţită de P.F. Patriarh Teoctist împreună cu I.P. Sf. Bartolomeu, P.Sf. Irineu Bistriţeanu la data de 23 mai 1993. A fost cea mai impresionantă sărbătoare de pe Valea Someșului.

Biserica Greco-Catolica Unita cu Roma 

este păstorită de către preotul paroh Teofil Bembea, care slujește pe aceste meleaguri încă din anul 1992. În anul 1999 s-a definitivat proiectul unei noi biserici, iar în anul 2000 au demarat lucrările ridicării noului lăcaș de rugăciune din centrul orașului, însă istoria Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma, de pe aceste meleaguri își are începuturile înainte de anul 1700. Academicianul prof. Virgil Sotropa a descoperit în actele bisericești datate din 1705-1708 pe preotul „Matei din Zagra – protopop de Năsăud, confirmat de Mitropolitul unirii Atanasie”.
Profesorul Virgil Sotropa a arătat în „Anuarul Institutului de Istorie Națională” că la aceea dată erau în Năsăud 150 de familii păstorite de protopopul Atanasie și patru preoți: părintele Pinte Nacu, Vasile Galan, Arsinte a lui Vasile și Pahome.
În anul 1733 toți erau în sânul bisericii unite cu Roma.

  Biserica Romano-Catolică din Năsăud posedă înscrisuri începând din anul 1764 ale capelanilor interimari ori alţi preoţi delegaţi care funcţionau pe lângă Regimentul năsăudean, înfiinţat în 1762. În anul 1762 s-a clădit o casă pentru capelan, iar în anul 1770 au început lucrările pregătitoare pentru clădirea bisericii,  în 1771 pe data de 12 aprilie s-a aşezat piatra fundamentală. Pe data de 23 iunie 1773 biserica a fost vizitată de împăratul Iosif al II-lea. Biserica poate fi vizitată tot timpul anului, în fiecare zi ea fiind deschisă credincioşilor.ma.

     Biserica Baptistă „Harul”, Năsăud  îşi are începuturile în oraşul Năsăud încă din anul 1972. În anul 2003 a avut loc consacrarea bisericii, căruia credincioşii i-au dat numele „Harul”. Astăzi biserica numără peste 300 de membrii, iar lăcaşul de rugăciune a fost proiectat pentru a răspunde unor nevoi viitoare ale comunităţii, având în incintă două săli de grădiniţă, un apartament parohial şi o cameră de oaspeţi. Biserica Baptistă şi-a arătat preocuparea de a ridica nivelul intelectual şi moral al etniei rome din oraşul Năsăud, prin activităţile de evanghelizare. Biserica de la Năsăud este păstorită de către pastorul Radu Cifor, din anul 1993.

Biserica ortodoxă Sfânții Împărați  Constantin și Elena îşi are începuturile în anul 1897 odată cu înfiinţarea Parohiei Ortodoxe în Năsăud. În anul 1930, după multe osteneli, Patriarhul Miron Cristea şi episcopul Clujului Nicolae Ivan au reuşit să convingă parlamentul şi senatul ţării, obţinând astfel terenul pentru construirea unei Biserici pentru ortodocşii din Năsăud. De Parohia din Năsăud aparţineau mai multe filii, printre care şi Sângeorz-băi şi Feldru. Biserica a fost construită de meşterul local Gheorghe Pleş, în stil bizantin brâncovenesc, în formă de Cruce.E zidită din piatră şi cărămidă şi tencuită în terasit, fiind străjuită de trei turle cu acoperişuri în formă de clopote. De-a lungul anilor în parohie s-au înfăptuit multe lucrări cu ajutorul credincioşilor. Una dintre cele mai însemnate realizări este o catapeteasmă remarcabilă sculptată în lemn de tei de meşterul Ilie Guşă şi fii săi Daniel şi Simion din Rodna, în anul 1986.

  Pe versantul Țibleșului, la Suplai, Runc, Poienile Zagrei, Alunișului și Zagra, intrate în atenția documentelor scrise între anii 1547 și 1695, biserici de lemn utilizate în secolele precedente nu au fost eliminate în totalitate, iar cărările de pe marginile înalte ale satelor oferă  cele mai frumoase perspective rurale din această zonă. Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”  din Zagra dateazî din 1640, biserica „Sf.Arhangheli Mihail și Gavril” din Suplai datează din 1711, iar biserica de lemn din Runcul Salvei din 1757. Un traseu turistic care să cuprindă bisericile de lemn ale ținuturilor nu poate să ocolească aceste sate retrase sub coastele munților.

 Biserica ortodoxă „Sfântul Dumitru”, din cartierul Liviu Rebreanu. Parohia Liviu Rebreanu, azi localitate componentă a oraşului Năsăud, este situată la o distanţă de 3 km de acest oraş, pe direcţia Bistriţa. Biserica a fost construită pe un teren mai înalt în anul 1909 sub vrednicul preot Belciug Ioan. Biserica a fost construită din piatră şi cărămidă, cu un singur turn, în formă de navă, sub conducerea arhitectei Elena Preda din Bistriţa. Biserica cu hramul „Sfântul Dumitru” a fost binecuvântată în anul 1912 de către preotul Mihail Făgărăşan din Beclean, în prima duminică după Sfântul Dumitru. Pe parcursul timpului s-au efectuat diferite lucrări de întreţinere la edificiul bisericii constând în trepte de acces, pictarea bisericii în tehnica fresco, realizarea iconostasului etc. Credincioşii sunt buni păstrători ai tradiţiilor bisericeşti şi strămoşeşti. Au o mare dragoste faţă de pământ, pe care-l lucrează cu multă trudă şi dăruire, atrăgând admiraţia trecătorilor.

 Biserica Evanghelică situată în centrul municipiului Bistrița  reprezintă cel mai important monument al orașului, arhitectura sa fiind o combinație de elemente a diferitelor stiluri arhitecturale: romantic, gotic și renascentist. Construită în perioada 1332-1333 în stil gotic, biserica a fost refăcută mai târziu, între anii 1470-1564, în stil renascentist, căpătând de-a lungul anilor și influențe romantice. Turnul de 76 m îi conferă statutul de cel mai înalt turn de biserică din Transilvania și a fost construit cu scopuri multiple: pază, supraveghere, observare, dar și alarmare în caz de incendiu. Biserica păstrează strane sculptate din anul 1519, o orgă cu 28 de registre, 23 de steaguri ale breslelor bistrițene, precum și alte obiecte din viața spirituală a oamenilor din acele timpuri. Cea mai veche piesă sculptată în piatră datează, conform inscripției, din anul 1327 și este amplasată la o înălțime de 8 m pe latura de sud a turnului. Pe această lespede, cunoscută sub denumirea de „Cavalerul Gotic”, este reprezentat un cavaler cu spadă și scut. De-a lungul anilor, Biserica a trecut prin doua incendii, în anii 1857 și 2008, în urma cărora a fost necesară refacerea acoperișului, a turlelor, înlocuirea clopotelor și a orologiului, căpătând astfel și o nouă înfățișare.

Biserica Ortodoxă construită în jurul anilor 1270-1280, în stil gotic timpuriu, construcția reprezintă unul dintre cele mai vechi monumente din oraș, inițial, funcționând ca biserică a fostei comunități minorite. De-a lungul anilor, biserica a suferit numeroase transformări, cea mai importantă având loc între anii 1518-1520 când monumentul a fost modificat în stil gotic, iar mai târziu a căpătat și accente baroce. În anul 1541, după ce minoriții au părăsit orașul, clădirea a avut alte întrebuințări, servind ca hambar și pivniță de vinuri. După anul 1895, clădirea a fost cumpărată de români și adaptată pentru ortodoxism, pereții fiind acoperiți cu pictură murală în stil neobizantin. Din construcția inițială din secolul al XIII-lea se mai păstrează doar corul fostei Mănăstiri Minorite, astăzi edificiul făcând parte din ansamblul bisericii ortodoxe ce poartă hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului “.

       Biserica Evanghelică din Herina este unul dintre cele mai bine păstrate monumente istorice din Transilvania, cu o compoziție  spațială originală păstrată nealterată de-a lungul anilor. Biserica Evanghelică din Herina apare menționată pentru prima dată în documente în testamentul lui János Farkas în anul 1449, prin care face donații și Bisericii din Herina, chiar dacă se crede că biserica a fost construită undeva la jumătatea secolului al XIII-lea. Biserica este văruită în alb și este situată în vârful dealului din sat, atrăgând privirile trecătorilor de la distanță. Construită în stil romanic, de tip bazalica, având 2 turnuri pe fațada de vest, 3 nave și o abisă semicirculară în prelungirea navei centrale, biserica este construită integral din cărămidă, excepție făcând doar câteva detalii cioplite în piatră, precum ancadramentul portalului vestic, ancadramentul portalului sudic și montantul central al ferestrelor îngemănate, sub forma unor coloane cu soclu și capitel.

       Biserica Reformată construită la finalul secolului al XV-lea, în stil gotic, Biserica Reformată este situată în centrul orașului Beclean. Biserica adăpostește mormintele familiilor nobilare Bethlen și Bánffy, cei care au fost în trecut stapânii acestor meleaguri. Important edificiu al Transilvaniei, Biserica Reformată a fost declarată monument istoric și se află înscrisă în Patrimoniul Cultural Național al României.

Mănăstirea de la Vlad construită de Ștefan cel Mare, mănăstirea a reprezentat timp de mulți ani sediul Episcopiei Ortodoxe a Vadului și a Feleacului care aparținea de Mitropolia Moldovei. Zidită în stil moldovenesc de piatră, biserica prezintă un plan triconc, cu absida altarului poligonală, element specific goric. Altarul este boltit în formă de stea, iar naosul avea doua abside laterale și era boltit cu doua bolți în cruce pe ogive. Astăzi acestea nu mai există, dar la fel ca la pronaos care a fost boltit tot în cruce pe ogive, în ziduri au rămas pornirile bolților. Ușa naosului este dreptunghiulară, iar întrebuințarea celor două tipuri de cadre la uși este un element specific moldovenesc. Ferestrele bipartite aveau mulurile caracteristice goticului târziu. Biserica este văruită în alb, atât la interior, cât și la exterior, și poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

    Biserica Evanghelică de la Dumitra a fost atestată documentar în anul 1447 și reconstruită în stil neogotic între anii 1895-1899. Vechiul ansamblu medieval mai păstrează astăzi doar turnul-clopotnița, construi în anul 1488, și câteva fragmente din zidul de incintă. Turnul masiv, cu rol defensiv, păstrează încă hersa care închide intrarea principală și meterezele în formă de gaură de cheie întoarsă. Parterul turnului este acoperit de o boltă în formă de cruce pe ogive, iar accesul către etajul I se fac prin casa scării. La primul etaj era amenajată „camera slăninilor", de unde turnul a preluat denumirea de  „Turnul Slăninilor”, la al II-lea etaj se găsea încăperea ceasului, iar la al III-lea, cea a clopotelor. Fostul ansamblu al Bisericii Evanghelice reprezintă astăzi Ansamblul Bisericii Ortodoxe „Sf. Ap. Petru și Pavel”.

 Mănăstirea Piatra Fântânele este o frumoasă mănăstire situată în Pasul Tihuța la cota 1200, într-un peisaj mirific. A fost construită în anul 1928, prin aprobarea înființării unei mănastiri de călugări, dar construcția a fost finalizată abia cu un an mai târziu, când a primit și hramul „Nașterii Maicii Domnului”. Mai târziu, în anul 1960 prin decret, mănăstirea a devenit parohie a satului și abia în anul 1995, se reînființează ca mănăstire de maici. Situată la granița dinte Moldova și Transilvania, mănăstirea atrage în fiecare an mii de credincioși și turiști, fie pentru a se ruga la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, fie pentru a admira peisajul și a se bucura de câteva ore de frumusețea naturii într-un cadru feeric.

        Biserica din Rodna este singurul element care stă mărturie sitului medieval ce confirma prezența unei biserici romanice ridicate la sfârșitul secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea. La mijlocul secolului al XIII-lea pe locul acestei basilici este construită o biserică cu doua turnuri masive pe latura de vest care flanchează atriumul, iar prin portalul atașat ruinelor turnului sudic se realiza accesul în biserica cu trei nave. Din acest locaș se mai păstrează astăzi doar corul care, începând cu anul 1812, a fost transformat în biserică greco-catolică. Biserica actuală a primit hramul „Sf.Mare Mucenic Gheorghe”.