GRIGORE SILAȘI – filolog

grigore silasi

Născut la 25 ianuarie 1836 în Beclean, Bistrița-Năsăud în familia protopopului Vasile Silași

Decedat la 17 ianuarie 1897 în Năsăud

Membru de Onoare al Academiei Române din 13 septembrie 1877

Studii primare la Dej, la Cluj – Liceul romano-catolic, la Năsăud – Școala Normală și iarăși la Cluj – Liceul piariștilor. Înainte de examenul de maturitate îi moare tatăl, dar își continuă studiile la Academia Teologică din Blaj, apoi la Seminarul Central Greco-Catolic „Sf. Barbara” din Viena, pe care l-a absolvit în 1895, fiind hirotonit preot de însuși mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu, pentru românii Greco-catolici de la „Sf. Barbara”.

Își ia doctoratul la Facultatea de Teologie din Viena și revine ca arhidiacon la dieceza din Alba Iulia și sesor la Consistoriul Metropolitan. La „Sf. Barbara” din Viena a activat în Societatea Literară a Teologilor Români, punându-se în slujba neamului românesc, alături de dr Ioan Rațiu, Ioan Papiu, Simion Micu, Maxim Pop, Iustin Popfiu ș.m.a. Este tot mai activ în cadrul Societății studenților români „România” sau în Societatea Social-Literară a Românilor, reușind să-i adune într-o singură Societate – „România Jună”. Se întreține din salariul de vicerector al Colegiului din Viena, ajutându-i și pe alți români.

Împreună cu Eminescu și Slavici pregătesc manifestările național-patriotice de la Putna (15 august 1871), unde va susține un discurs fulminant în favoarea românismului, fiind îndelung ovaționat și purtat pe brațe…

Este numit de Ministerul Cultelor și Învățământului al Regatului  Maghiar, în 1872, profesor la Catedra de limba și literatura română a Universității din Cluj, cu un salariu de 2000 fl și 300 fl pentru locuință. Năsăudenii îl felicită, trimițându-i o telegramă semnată de vicarul Grigore Moisil, judele regesc Arion Mărcușiu, profesorii Maxim Pop, dr C-tin Moisil, dr Ioan Marte Lazăr, Florian Moțioc, Octav Barițiu, Leon Pavelea, Ioan Șerban ș.a. Pe lângă teologie, Grigore Silași stăpânea bine toate domeniile filologiei, istoria limbii, dialectologie, poetică, romanistică… Ca poliglot cunoștea limbile greacă, latină, franceză, maghiară, germană, arabă și alte limbi semitice.. Îl preocupă lingvistica, istoria literară, folcloristica, creația lirică românească, literatura română contemporană, teatrul românesc, creația popular românească, limba arabă..

A analizat opera lui Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, I.H.Rădulescu, Gh. Asachi.., a analizat teatrul românesc, creația populară românească, poezia românească..;

A editat cărți laice și bisericești: Apologii, discuțiuni filologice și istorice maghiare, privitoare la români; Renașterea limbii române în vorbire și scriere; Despre însemnătatea literaturii române tradiționale; Românul în poezia poporală; Analogia în limbă; Limba literară și limba poporală; Psaltirea calvino-română versificată; Oare din limba franceză împrumutăm? ș.m.a.

La Universitatea clujeană a predat gramatica, fonetica, morfologia, sintaxa, ortografia, dialectele și istoria limbii române,.. A înființat reuniunea sodalilor clujeni în cadrul ASTREI; a condus Societatea literară „Iulia” a studenților români din Cluj; Manuscrisele de folclor, lingvistică, dialectologie, de istorie și estetică literară i-au fost arse în 14 mai 1884 pe Felegvar de către huligani antiromâni;

Academia Română îl recunoaște ca membru de onoare în ședința din 13 sept. 1877. Succesele sale i-au iritat pe xenofobii și șovinii unguri, învinuindu-l că-și ține cursurile în limba română (.., aceasta fiind interzis „chiar dacă toți ascultătorii ar fi români”) și „tulbură pașnica bunăînțelegere între naționalități” (!, n.n.). Ungurii vor interzice societatea „Iulia”, declanșând prigoana prin studenții unguri, împotriva profesorului Silași – atentat, devastarea locuinței, a bibliotecii sale (arsă pe Felegvar!), iar ministrul Trefort a ordonat autorităților clujene să-l elimine de la Universitate (1886), provocându-i o bătrânețe dramatică, fără pensie.. I-au venit în ajutor sodalii clujeni, Banca „Economul” și ASTRA, care i-au propus funcții onorabile, de președinte.., dar măcinat de o boală grea de nervi se retrage la Sângeorz-Băi, apoi la Năsăud, la sora sa Ana Filipan, unde va și deceda, fiind depus în cimitirul „Comoara”, rămânând un exemplu de conștiință și abnegație în nemărginita sa iubire de neam…

BIBLIOGRAFIE:

Prof. Traian Pavelea, Grigore Silași, în „Studii și cercetări etnoculturale, vol. II, Bistrița, 1996, pag. 147-156; Idem, Grigore Silași (1836-1897), în „Năsăudul – repere istorice și culturale”, Editura „George Coșbuc”, Bistrița, 2001, p. 239-241.

Teodor Tancu, Silași, Grigore, în „Dicționar literar 1639-1997 al jud. Bistrița-Năsăud, Editura Virtus Romana Rediviva, Cluj-Napoca, 1998, p. 332-333.

Teodor Tanco, Academia Română 1866-1996 Academicienii năsăudeni și bistrițeni, editura Virtus Romana Rediviva Cluj, 1996, pag. 30-32; Idem, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, pag. 34-36; Apud, Analele Academiei Române, 1878-1888, Indice alfabetic, București, Tipografia C Gobl, 1890, p. 134;

Teodor Tanco, Grigore Silași profesor la Universitatea din Cluj, în Virtus Romana Rediviva, vol. I, pag. 213-214; vol. V, pag. 63-64;

Dr C Diaconovich, Enciclopedia Română, Grigore Silași, Tomul III, Sibiu, Editura și tiparul lui W Kraft, 1904, p. 957; Virgil Șotropa, În amintirea lui Grigore Silași, în „Arhiva Someșană” nr 13, Năsăud, 1930, p. 239-242.

Vezi și „Studii și cercetări etnoculturale, vol. III, Bistrița, 1997, în care au publicat studii despre Grigore Silași mai mulți cercetători: Andrei Moldovan, Octavean Șchiau, Gabriel Vasiliu, Dumitru Pop, Ioan Buzași, Doina Cetea, Ioan Bota, Gabriel Vasiliu,  Ironim Marțian și Ioan Seni, pag. 83-132.

Prof. dr. Gh. Pleș, (Beclean, 1836-1897, Sângeorz-Băi, înhumat la Năsăud), în „Arhiva Someșană”, seria a III-a, X, Năsăud, 2011, p. 163-164.

Ioanela Alis Seni, Ioan Seni, Despre academicienii năsăudeni la ceas aniversar – 140 de ani de la înființarea Academiei Române, Grigore Silași, în „Arhiva Someșană”, seria a III-a, vol. V, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, p. 416.

Ioan Seni, Grigore Silași în Contribuții năsăudene la prima Enciclopedie românească (Sibiu – 1904), în revista „Transilvania”, Sibiu, nr. 9-10, 2004, p. 93.

Dr Dan Lucian Vaida, O scrisoare inedită a lui Grigore Silași în colecțiile Muzeului Grăniceresc Năsăudean,  în „Arhiva Someșană”, XII, Năsăud, 2013, p. 65-74.

Olga Lucuța, Academia Română – Academicieni năsăudeni Grigore Silași, în „Curierul năsăudean”, an IV, nr. 38, în „Răsunetul” nr 4315, 11 oct. 2006, p. 12.

Radu Sîrbu, Academicienii Năsăudului, Grigore Silași, în „Plaiuri năsăudene”, serie nouă, VII, nr. 24, august 2005, p. 4.

Ion Rusu-Sărățeanu, Academia Română și mișcarea culturală din ținuturile Bistriței și Năsăudului, Grigore Silași, în Muzeul Județean Bistrița-Năsăud, „File de istorie”, VI, Bistrița, 1989, p. 195.