GEORGE COȘBUC – poet

george cosbuc

Născut la 20 sept. 1866 în Hordou, astăzi Coșbuc, Bistrița-Năsăud

Decedat la 9 mai 1918 în București

Membru corespondent al Academiei Române din martie 1900 și

Membru activ din 20 mai 1916

A fost al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei

Studii liceale – la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1876-1884). Activează în Societatea „Virtus Romana Rediviva” – ca membru, vicepreședinte și președinte, publicându-și în revista acesteia „Muza Someșană” primele sale creații și traduceri din germană și maghiară, fiind îndrumat îndeaproape de mentorul său – profesorul Grigore Pletosu…

Admira pe profesorii Gimnaziului care, în 1881, când s-a creat Despărțământul ASTREI la Năsăud, îi vedea în conducerea acestuia: C-tin Moisil, Octav Barițiu, Gavrilă Scridon, dr Paul Tanco, I Ciocan…

Își consolidează relațiile cu Asociațiunea ASTRA în timpul staționaării sale la Sibiu, ca redactor la „Tribuna” (1887-1889) și când operele sale vor îmbogăți Biblioteca acestei Asociațiuni…

A urmat Facultatea de Filosofie și Literatură a Universității din Cluj…

După popasul de la Sibiu ajunge la București unde va lucra în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, elaborează manuale școlare, colaborează la numeroase publicații – „Familia”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Semănătorul”, „Revista Literară”, „Lumea ilustrată”, „Foaie interesantă”.. Colaborează cu Al Vlahuță, I. L. Caragiale, Ioan Slavici…

Opera sa literară cuprinde volumele de poezii: „Balade și idile” – 1893, „Fire de tort” – 1895, „Ziarul unui pierde vară”- 1902, „Cântece de vitejie”-1904, dar și proză: „Povestea unei coroane de oțel”, „Războiul nostru pentru neatârnare”, „Dintre-ale neamului nostru”…; Traduce „Eneida” și „Bucolicele” de Vergilius Maro, „Mazepa” de G. Byron, „Antologia sanscrită”, „Sacontalla” de Kalidassa, „Don Carlos” de Fr Schiller, „Divina Comedie” de Dante Aligheri, „Odiseea” de Homer.. În opera sa abordează satul cu toate problemele lui: munca, obiceiurile și tradițiile, natura, iubirea…

Primește din partea Academiei Române premiul „Năsturel-Herescu” pentru activitatea sa literară..

În anul 1900, propus de Iosif Vulcan este primit în Academia Română ca membru corespondent, iar în 20 mai 1916, cu un laudațio al lui Duiliu Zamfirescu, a devenit membru activ.

În 1915 îi moare unicul fiu Alexandru întrun accident rutier, suportă greu lovitura și se izolează tot mai mult, încetând să mai publice. Va muri la 9 mai 1918 la București, fiind depus în cimitirul Belu..

LIVIU REBREANU publică, la 14 mai 1918, articolul George Coşbuc, în care afirmă printre altele: “Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa. Până şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi şedea bine. Aici în ţară dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani. Simţea o fraternitate profundă cu dânşii … A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc.” Năsăudenii îi poartă o vie recunoștință, dându-i numele celei mai renumite școli năsăudene – Colegiul Național „George Coșbuc”, fostul Gimnaziu Grăniceresc; i-au ridicat un bust în fața acestei școli (1926, ASTRA, prin Corneliu Medrea); i-au dat numele bulevardului din vestul orașului; La Hordou are Casă Memorială și bust; la Bistrița – Biblioteca Județeană și o stradă îi poartă numele, iar la Cristeștii Ciceului i s-a dezvelit un bust în curtea Școlii Generale, donat de dr Gh Tr Dascăl, în cadrul serbărilor ASTREI din 2004, în prezența academicienilor D-tru Protase și Horia Colan, a prof. univ. dr. doc. Crișan Mircioiu, care a și vorbit despre viața și opera poetului George Coșbuc; La fel au procedat și alte numeroase orașe sau comunități din țară, dar mai ales din Transilvania…

BIBLIOGRAFIE:

Gavril Scridon, George Coșbuc în locurile anilor de ucenicie, Bistrița, 1975; Idem, Viața lui George Coșbuc, Cluj, 2003;

George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația europeană Drăgan, editura Nagard Madrid, Paris, Roma.., 1980, p. 536;

Teodor Tanco, Academia Română 1866-1996 Academicienii năsăudeni și bistrițeni, editura Virtus Romana Rediviva Cluj, 1996, pag. 39-40; Idem, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, pag. 42-44; Apud, Analele Academiei Române, Seria II, Tomul XXII, 1899-1900, București, Institutul de Arte Grafice, 1900, p. 216; Analele Academiei Române, Seria II, Tomul XXVIII, 1915-1916, Desbateri, București, Librăria Socec, 1916, p. 174-175.

Teodor Tanco, Poetul nostru – George Coșbuc.., în „Virtus Romana Rediviva”, vol. I, Bistrița, 222-224 și vol. V, Bistrița, 1984, p. 67-68.

Teodor Tanco, George Coșbuc în viață și în documente, Editura Virtus Romana Rediviva, Cluj-Napoca, 2003, 100 pag.

Teodor Tancu, Coșbuc, George, în „Dicționar literar 1639-1997 al jud. Bistrița-Năsăud, Editura Virtus Romana Rediviva, Cluj-Napoca, 1998, p. 112-117.

Ioan Lăpușneanu, George Coșbuc, în „Studii și cercetări etnoculturale, vol. II, Bistrița, 1996, pag. 41-53;

Prof. univ. dr. Ironim Marțian, Năsăudenii, George Coșbuc și Războiul de Independență, în Almanah cultural-științific „Virtus Romana Rediviva” nr. 2, Cluj-Napoca, 1997, p. 42-48.

Dr Gh. Pleș, George Coșbuc, în vol. „Monografia Colegiului Național „George Coșbuc” din Năsăud la 150 de ani de istorie (1863-2013)”, coordonator Al. Dorel Coc, editura Napoca Star, 2013, pag.463-467; Idem, George Coșbuc (Hordou, 1866-1918, București), în „Arhiva Someșană”, seria a III-a, X, Năsăud, 2011, p. 151-152.

Olga Lucuța, Academia Română – Academicieni năsăudeni George Coșbuc, în „Curierul năsăudean”, an IV, nr. 39, în „Răsunetul” nr 4339, 8 nov. 2006, p. 12.

Traian Pavelea, George Coșbuc, în „Dicționarul culturii și civilizației populare al județului Bistriția-Năsăud, vol. I Țara Năsăudului”, coordonator Ioan Seni, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, ediția I și a II-a, 119-120; Idem, George Coșbuc (1866-1918), în „Năsăudul – repere istorice și culturale”, Editura „George Coșbuc”, Bistrița, 2001, p. 196-198.

Radu Sîrbu, Academicienii Năsăudului – George Coșbuc, în „Plaiuri năsăudene”, serie nouă, II, nr. 19, martie 2005, p. 4.

Ioanela Alis Seni, Ioan Seni, Despre academicienii năsăudeni la ceas aniversar – 140 de ani de la înființarea Academiei Române, George Coșbuc,  în „Arhiva Someșană”, seria a III-a, vol. V, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, p. 407.

Ioan și Lucreția Mititean, Coșbuc – pedagog și autor de manuale școlare, în Ioan Mititean, „Valori de altădată. În vârful peniței”, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2011, p. 275-280.

Ioan Mititean, ASTRA și Coșbuc, în Ioan Mititean, „Pagini de ziar, pagini de carte. În vârful peniței nr. 18”, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2015, p. 73-80.„

Dinu Virgil Ureche, Coșbuc în conștiința contemporanilor, în Almanah cultural-științific „Virtus Romana Rediviva”, nr. 4, Cluj-Napoca, 1999, p. 29-34.

Valeriu Varvari, 130 de ani de la nașterea lui George Coșbuc. Actualitatea operei sale, în Almanah cultural-științific „Virtus Romana Rediviva” nr. 2, Cluj-Napoca, 1997, p. 40-41.

Nicolae Manolescu, George Coșbuc, în „Istoria critică a literaturii române 5 secole de literatură”, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 503-508.